I. IDEI PRINCIPALE
1. Omenirea nu se trage direct din biosistemul planetar; spiritele umane nu au făcut toate evoluțiile lor pe Pământ (de la viruși la oameni), ci în multe alte sisteme stelare și planetare din diferite zone și subzone ale universurilor materiale și spirituale. Toată experiența anterioară ele o adaptează la condițiile naturale și social-spirituale de pe Pământ.
2. Nici entitățile transcedentale nu au învățat pe Pământ spiritele umane manifestări și creație materială cu corpul mental, nici Moșii nu le-au învățat manifestări și creație materială cu corpul fizic, iar conștiența și conștiința le erau formate prin evoluție îndelungată înainte de a ajunge pe Pământ.
3. Moșii au ajutat spiritele umane întrupate după ultima glaciațiune să-și adapteze manifestările și creația fizică la realitățile Pământului, la fel și relațiile sociale și profesionale umane.
II. DETALII, DISCUȚII
Dincolo de viaţa văzută prin ochii oamenilor, fie ei de rând, fie Învăţători, Măiaștri şi Călători, să vedem, prin ochii celor care suntem azi, acum, cine erau fiecare în parte.
Omenirea nu se trage din biosistemul planetar, ca urmaş din corpurile transformate, conjunctural (adică în funcţie de condiţiile mediului de trai al vieţuitoarelor), din aproape în aproape, până să ajungă omul – oamenii care suntem noi, azi. Omenirea este coborâtoare, la fel cum este orice altă vieţuitoare de pretutindeni, din două mari linii, ramuri existențiale:
– ca spirit care se întrupează, având o evoluţie îndelungată pentru fiecare fel de vieţuitoare pe care o cunoaştem azi – şi încă multe alte feluri din întregul univers;
– ca corporalitate de întrupare, urmare a unor forme de creaţie a corpurilor din materia fiecărei planete în parte, de acolo unde spiritele au nevoie să se întrupeze, pentru a-şi forma o experienţă de manifestare mereu mai bogată, de la un ciclu de întrupări la altul.
Pe măsura creşterii experienţei individuale pe trei mari căi:
– creaţie materială;
– comunicare individuală;
– relaţionare între spirite şi grupuri de spirite,
creşte treptat gradul de conştientizare individuală asupra propriei fiinţe, precum şi conştientizarea diferitelor grupuri de întrupaţi cu care intră în contact sub diferite forme.
Privind evoluţiile din perspectiva creatorilor conştienţi care suntem noi, oamenii de pe Pământ, putem spune că, chiar dacă este greu de simţit, şi astfel de cercetat, fiecare vieţuitoare dintre cele cunoscute de noi are gradul ei de conştienţă în mediul în care îşi desfăşoară trăirile şi, treptat, îşi formează o conştiinţă a perfecţionării activităţilor sale. La început, asemenea activitate se reduce la hrănire, la autoprotecţie şi la perpetuarea propriei specii, învăţând de la semenii ce par a şti mai multe, par a face lucrurile mai bine, par a se adăposti şi a se adapta mai bine, reușind prin ceea ce ştiu ei să facă cu aceleaşi forme de corpuri pe care le au toate la un loc. Treptat apare în conștiința fiecărui spirit faptul că cei din jurul său se pot împărţi în două grupuri de vieţuitoare cu acelaşi fel de prezentare: ajutători şi ajutaţi. Conştienţa se formează chiar din felurile de desfăşurare a întrupărilor, în mijlocul unor feluri de indivizi pe care mai târziu îi vor numi părinţii lor, şi pe ei înşişi se vor numi urmaşi. Se vor forma şi vor păstra conştienţa faptului că părinţii sunt cei mai apropiaţi ajutători ai urmaşilor lor, şi că acest lucru se petrece oriunde în lumea pe care o cunosc din ce în ce mai bine.
Treptat se formează, şi apoi se consolidează, ideea că astfel de ajutători sunt oriunde în jurul lor. Chiar în cuplurile pe care le vor forma vor ajunge să se ajute reciproc, pe măsură ce vor înţelege riscurile în lupta pentru supravieţuire. Cu cât semenii lor vor fi mai mulţi, cu atât şansa de a forma un grup cu indivizi de acelaşi fel va fi mai mare. Vor avea şanse egale de supravieţuire în faţa altor grupuri cu care vor împărţi locul de trai şi vor supravieţui în perioadele cele mai grele ale vieţii lor. Vor avea, treptat, şanse mari la crearea unor adaptări ale mediului de trai pentru perioadele în care devin mai grele, mai dure, dezorientându-i, dar şi mobilizându-i astfel să se zbată împreună pentru găsirea de soluţii, pentru adaptarea sau schimbarea mediului în care trăiesc: pentru adăpostire, pentru fugă din calea primejdiilor, pentru găsirea de alte, mereu alte soluţii pentru supravieţuire. Ajutătorii însă se găsesc pretutindeni: oriunde s-ar desfăşura asemenea greutăţi, există şi ajutători la care pot oricând apela, formând împreună grupuri de neabătut din calea trăirilor lor.
Desfăşurări de astfel de evoluţii se petrec peste tot în universuri, peste tot în lumile în care spiritele se întrupează astfel. Treptat, dar repede, spiritele învaţă să se adapteze, să comunice, să colaboreze, apoi să creeze conştient, şi conştientizează în acest fel de moment că au creat – dar inconştient – şi până atunci, cu mult timp înainte, urmând acea linie de mimetism conform căreia învaţă de fapt tot timpul de la ajutători. Este astfel o conștiență din ce în ce mai avansată, mai profundă, mai complexă, care rămâne în memorie și care poate fi oricând folosită, adaptată la condiții mereu noi de trai.
Creaţia conştientă lucrează asupra îndemânării pe două căi:
– o percepţie prin simţuri a realităţii înconjurătoare, o conștiență care stă la baza cunoaşterii mediului de trai şi adaptării în mijlocul unui volum din ce în ce mai mult conştientizat de structuri planetare și cosmice, de vieţuitoare mari şi mici. Toate împreună formează viaţa planetară pe care orice creator conştient însă învaţă treptat să o şi ajute, chiar în mijlocul acelor perioade de greutate a vremurilor proprii de trai. Învaţă să aibă grijă şi de sine, şi de cei pe care îi poate ajuta, chiar și de ajutătorii săi – de tot ceea ce îl înconjoară. Un spirit aflat în asemenea situaţii de trai este pus în situaţii grele, în care învaţă conştient nu să aleagă între a se salva pe sine sau pe alţii, ci să salveze cât mai multe vieţuitoare în condiţii cât mai puţin distrugătoare pentru toate la un loc. Să caute căile în care să ia cu sine, să poarte cu sine cele care trăiesc în preajma sa şi să caute condiţii comode de supravieţuire pentru toate vieţuitoarele la un loc;
– se va forma astfel treptat o conştiinţă extinsă asupra bunurilor şi vieţuitoarelor care trăiesc alături de creatorul conştient, a fiecărui asemenea întrupat conştient de viaţa sa şi de a celor din jurul său. O asemenea conştiinţă va crea treptat, mai departe, o conştienţă a îngrijirii întregului grup, conştientizând mărimea – şi mărirea lui – la fel ca şi complexitatea acţiunilor pe care le au de realizat împreună.
Întotdeauna se vor găsi, oricât de mare ar fi complexitatea şi frumuseţea lucrărilor lor – tot mereu noi şi noi altele asemănătoare, după cum se schimbă locurile în care trăiesc, în vremurile care schimbă totul. Învaţă în acelaşi timp să călătorească de la un loc, un pământ la altul (adică de la o planetă la alta), prin spaţiile dintre pământurile stabile pe care învaţă să trăiască. Învaţă astfel să călătorească mai întâi pe pământuri cu corpuri asemănătoare felurilor de materii ale acestor pământuri, apoi şi prin locurile libere dintre pământurile cunoscute astfel (cosmos) cu alt fel de corpuri, mai uşoare şi astfel străbătând spaţiile cu mai multă uşurinţă. Încep să înţeleagă că în aerul dintre pământuri nu pot sta locului, dar pe pământuri pot s-o facă, în timp ce ajutătorii lor pot să stea astfel şi în aer, şi pe orice pământ. Ceea ce însemnă că pot ajunge să facă şi ei, cu efort, prin obişnuire. Învaţă aşadar treptat să facă şi ei acelaşi lucru, înţelegând că au nevoie, treptat:
– de exerciţiu de trai cu corpurile lor cele grele şi tari, cu care învaţă să trăiască în continuare, aşa cum au conştientizat deja;
– de exerciţiu de zbor conştient, chiar dacă acesta din urmă pare mai greu şi mai nesigur. Cu toate acestea, exemplul ajutătorilor este mereu la îndemână şi ei îi ajută să se preocupe şi de cele ale corpului lor greu dar şi, din vreme în vreme, şi de cele ale corpului cel uşor.
În acest fel, fiecare spirit învaţă ceea ce acum numim: traiul planetar şi călătoria astrală. Învaţă că, cu fiecare fel de corp – pământos sau astral – pot percepe o multitudine de lucruri care vin unele în completarea altora. Toate la un loc, atunci când încep să stăpânească asemenea cunoaşteri, se completează şi mai profund cu călătorii mai lungi, de la o planetă la alta (nu numai în jurul planetelor), timp în care încep să cunoască alte noi lucruri din mediul înconjurător. Sunt călătoriile prin corpul spiritual (sau budhic): rare, este drept, desfăşurate numai atunci când schimbă o planetă de reşedinţă de evoluţie – cu alta.
Această trecere în revistă a formării conștienței și conștiinței spiritelor vrea să pună în valoare faptul că spiritele umane vin pe Pământ cu o experiență extrem de bogată, avansată, privind aceste două aspecte (și nu numai) deosebite de importante ale evoluțiilor spiritelor umane. În prima parte a ciclului lor de întrupări pământene – până la ultima glaciațiune, aceste spirite s-au manifestat uluitor de amplu pentru oamenii de azi care cred că ne tragem aici, pe Pământ, direct din animalele terestre – în timp ce formele vegetale și animale au fost de fapt doar faze îndelungate de evoluție spirituală, trecând nu numai prin toate asemenea forme ca cele de pe Pământ (de la viruși la oameni), dar și prin miliarde de alte feluri de întrupări cu corporalități diferite de la o planetă la alta, de la o galaxie la alta, de la o zonă sau subzonă a universului la alta. Aici, pe Pământ, am venit în calitate de spirite creatoare avansate, aflate în curs de universalizare, adică știind bine la acest nivel de vibrație să creăm cu două corpuri – cu corpul mental în principal și cu corpul fizic, dar prin alte locuri din acest univers: și cu corpul eteric, și cu corpul astral. Nu Moșii ne-au învățat să creăm fizic, după ce entitățile transcedentale ne-ar fi învățat aici să creăm cu corpul mental. Absolut toate spiritele umane au venit cu experiența lor de acest fel din evoluțiile lor anterioare, fiecare după grupul lor, iar pe Pământ au dezvoltat, au crescut experiența lor – toată experiența lor de trăire și de creație – adaptată la condițiile terestre: și naturale, și sociale.
De asemenea Moșii nu au lucrat asupra acestor două aspecte – conștiența și conștiința umane, întrucât ele erau dezvoltate la nivele mult mai înalte decât am crede noi azi, și aceasta este valabilă pentru toate spiritele umane, oricât ne-ar fi de greu de crezut asta acum, în condițiile grele pe care le trăim. Vibrația planetară care a scăzut la minimul ei local, variațiile aceste vibrații planetare extrem de puternice, deci extrem de obositoare, greutatea vieții fizice sub influența vegetației și animalelor, au condus la modul agresiv și pervers al comportamentului uman de azi, după retragerea Moșilor din viața curentă a oamenilor și începutul marilor migrații. Moșii în schimb, până la migrațiile din mileniul al III-lea î.H., s-au ocupat de creația materială și de dezvoltarea relațiilor sociale și profesionale umane. Și vom dezvolta în cadrul următoarelor capitole ale acestei secțiuni cum s-au dezvoltat aceste direcții la geți – dar la fel și în cazul tuturor popoarelor lumii, pe toate continentele.
GÂNDUL ZILEI
Când nu ni se deschide un drum înseamnă că mai avem o treabă de continuat pe loc… Nu am terminat încă ce era de făcut… Înseamnă că încă mai avem de umblat pe cele vechi: şi pentru noi, şi pentru cei din jurul nostru.
Pentru că suntem nu numai evoluanţi, ci şi ajutători. Învăţăm să ajutăm şi învăţăm să ne lăsăm ajutaţi…